Cine sunt. Sau povestea unui copil care a învățat cu oile pe câmp, ca să ajungă doctor veterinar

Eram de-o șchioapă pe vremea când părinții mă trimiteau să am grijă de animalele de la stână. Nu-mi aduc aminte exact când am prins drag de ele. Probabil imediat ce am deschis ochii în lume. Aveam păsări, oi, capre, vaci și porci. Așa că pentru mine, joaca se împletea cu munca. Într-o zi, ne-a murit o vacă. Acela a fost momentul în care m-am hotărât! Aveam să învăț, cu orice preț, și să devin medic veterinar, pentru ca niciun copil să nu mai rămână fără vacă-n curte.

N-a fost ușor. Tatăl meu, cu mâinile bătătorite de munca grea, m-a făcut cu ou și cu oțet! La ce îmi trebuia mie școală, mai ales că aveam și de făcut naveta până acolo? Mi-a spus că o să ajung să bat pietrele prin oraș și m-a întrebat: ”Ia spune, măi, băiete, crezi că dacă tu te duci cu trenul și oile rămân singure, pe jos, ele o să mai dea lapte?”. Nu m-am lăsat și i-am răspuns că da. A încăput multă încăpățânare și mult curaj în inima mea de copil! Mă trezeam dis-de-dimineață. Mă duceam cu oile pe câmp, până la ora 10.00, după care luam trenul și plecam la școală la Bârlad.

Când ajungeam acasă, continuam să am grijă de animale. Îmi luam cărțile cu mine, pe câmp sau în grajd. Mă uitam la animale și le promiteam că o să devin medic veterinar, astfel încât atunci când ele o să îmbătrânească, o să le fac tratamente. Și cum mă uitam la ele, mi se părea că mă înțeleg și că se așteptau ca eu să mă țin de cuvânt. Cu ele eram și când citeam pentru teste, teze sau olimpiade. Ele se aflau pe primul loc.

Tot pe atunci, mi-a spus mama câteva cuvinte pe care le port și astăzi în suflet. Când mă mai trimitea noaptea să duc mâncare la stână, pentru ciobani, trebuia să trec prin niște livezi întunecate. Aveam șapte-opt ani, iar ea vedea că-mi era frică. Așa că îmi spunea: ”Mamă, dacă am fost la Biserică, e Doamne-Doamne cu tine. N-are nimeni ce-ți face!”. Și-atunci mă-mbărbătam și mă duceam la stână prin acele locuri întunecate. Așa am ajuns, mai târziu, să ridic Biserici. Totul cu Dumnezeu!

Animalele m-au ajutat să-mi țin promisiunea pe care le-am făcut-o, când eram copil. Datorită lor am putut să merg la facultate. Nici atunci n-a fost ușor, chiar dacă eram mai mare. Am reușit să iau admiterea, chiar dacă erau 35-40 de candidați pe un loc. Apoi, n-am avut timp de pierdut. Mă trezeam la ora 4:00, mulgeam oile până la ora 5:00, apoi urcam în tren, ajungeam la 7:30 la facultate și seara la ora 19:30 – 20:00 ajungeam din nou la muls oile. După primul an de studii, pe care l-am făcut la București, m-am transferat la Iași, ca să scurtez drumul. Strâmba lumea din nas în jurul meu, pentru că veneam direct de la stână. Pentru mine nu conta! Aveam o pasiune și un țel! Așa că mă urcam în tren, în fiecare zi. Îmi făceam datoria acasă și mergeam la cursuri, ca să mă fac doctor veterinar, cum am promis! Astăzi, consider că meseria mea de bază este boier fără ”b”. Încet-încet, dar cu aceeași determinare, mi-am transformat pasiunea pentru creșterea animalelor într-o afacere. Așa a apărut Vanbet.

De unde a venit denumirea Vanbet și ce înseamnă ea?

 

Denumirea Vanbet îmi e foarte dragă.

Povestea din spatele ei e amuzantă. Când erau mici, băieții mei cei mari își spuneau unul celuilalt ”Vanvan” și ”Bet”. Așa că le-am unit poreclele și am dat numele firmei.

Care este cea mai mare bucurie a mea, astăzi?

Copilul înconjurat de animale a ajuns și medic veterinar, dar și un om care reușește să aducă produse naturale de încredere pe mesele românilor – de la preparate din lapte pline de ”savoarea tradiției” și lipsite de orice substanță nocivă, până la preparate din carne pe care le servesc și eu cu plăcere, alături de cei dragi.

 

Vanbet înseamnă calitate asigurată de pasiune, dăruire, dragoste și hărnicie. În plus, înseamnă o familie de 1.800 de oameni. Fiecare dintre noi poartă pe umeri o responsabilitate imensă!

Avem misiunea de a garanta calitatea excelentă a produselor pe care le aducem pe piață.

Și reușim! De ce?

Pentru că pornim de la furcă, până să ajungem la furculiță.

Avem ferme proprii și muncim 24/24 de ore pentru a ne asigura că produsele ce ajung la clienții noștri sunt cele pe care le-am duce cu bucurie și celor mai iubite persoane din viețile noaste.